“Crai Nou” este prima operetă românească, compusă de Ciprian Porumbescu, a cărei premieră a avut loc în 1882. Este o operetă pastorală bazată pe un text de Vasile Alecsandri, care povestește idila dintre Leonaș, un tânăr păstor, și Crăița, o fată din sat, pe fundalul unui peisaj pitoresc din Bucovina.

Prin muzica sa vibrantă și lirică, Porumbescu a reușit să surprindă spiritul folcloric românesc, combinând elemente tradiționale cu influențe occidentale. “Crai Nou” este apreciată nu doar pentru frumusețea melodică, ci și pentru contribuția sa semnificativă la dezvoltarea muzicii de operetă în România.

In anul aniversar Ciprian Porumbescu, Opera Națională București împreună cu Musicals.ro, a realizat o nouă producție a titlului.

Spectacolul a fost realizat cu ocazia summitului Uniunii Internaționale de Telecomunicații și a constituit reprezentarea României, prin intermediul unui produs cultural emblematic, prima opereta românească.

Cuvântul regizorului:

‘’Ce valoare poate să mai aibă textul lui Alecsandri azi? Cum ar putea să mai atragă atenția ritualul de nuntă sau cel de plecare la război pentru tinerii ce locuiesc mai mult în spațiul virtual?

Am încercat, deci, să creăm o poveste folosind valoarea muzicală a acestei operete care să îmbine împreună cu coregrafia și imaginile proiectate o lume recognoscibilă în sens, nu neapărat în formă, cu speranța că vom găsi simboluri și reprezentări valabile pentru orice tip de spectator al acestei lumi.

Societatea oarecum distopică propusă pentru actul doi materializează orice viziune asupra totalitarismului, a dictaturii, indiferent de zona culturală din care privim. Aceleași teme prevalează în opereta Crai nou ca și în orice tip de operă genenral valabilă: dragostea, războiul, nunta, căsătoria, conflictele interumane. Stilul mobilizator al muzicii, uneori imn, alteori marș (pe vremuri adevărate hituri) reprezintă și induc o percepție asemănătoare în ceea ce presupune modalitatea în care erau folosite pentru a acoperi disfuncțiile unui sistem și a-l îmbraca într-un fals patriotism. Patriotismul de paradă, cântarea formală, sunt caracteristice epocii totalitare. În spirit optimist, iubirea își găsește calea și firea, natura umană supraviețuiește indiferent de intemperii.

Nimic nou, doar simplitatea expresivă a unei creații muzical literare arhaice, pusă în contemporan, cu ajutorul tehnologiei și a mijloacelor vizuale actuale. Prima manifestare muzicală amplă a românilor, într-o montare făcută cu reverență pentru compozitor, căruia îi cerem retoric scuze pentru folosirea uneori a unor citate în contexte pe care, la momentul când a compus, nu și-ar fi imaginat că s-ar fi putut întâmpla vreoadată. România…țara unde mitul și realitatea coexistă în spiritul și acțiunile românilor, chiar și azi.’’